| Bucuresti, Romania/Romanian Global News |
| luni, 23 iulie 2007 |
Imi amintesc cu emotie si puternica nostalgie de acea fantastica copilarie, cand pe la 14 ani mergeam la o minunata inchisoare din Negotin pe care numai parintii si bunicul meu o cunoscusera cu cativa ani inainte. Era fermecator sa vezi si sa auzi cuvinte atat de intelepte mai ales de la temnicerul care ne-a luat pe noi trei copii in raspar, ce indraznisem sa trecem clandestin Dunarea si sa ne inscriem la Turnu Severin la un liceu romanesc cand era un liceu sarbesc la Negotin mult mai aproape. E bine! Din gura temnicerului au iesit niste smaralde ca acestea: „ Ce ati cautat voi sa treceti cu troaca Dunarea si sa invatati carte la o ghimnazie romaneasca cand aveati una la Negotin.Pe urma tineti minte mai blegilor ca nu are nici un rost sa alergati dupa scoala romaneasca cand voi stiti romaneste de la parintii vostri dar nu stiti sarbeste si asta este limba care trebuie sa o invatati ca mancati pane sarbeasca. De aia acuma o sa vi se infunde....”
Nu poti uita asemenea margaritare si nu poti acuza administratia sarbeasca de atunci care era cu ochii pe noi sa ne ajute sa invatam „limba strambeasca „ de la o populatie pe care romanii timoceni o numeau si o numesc lume „sarbatica”.
Inca de pe la anul 1899 autoritatile sarbesti s-au ingrijit de noi ca de copiii lor iubiti sa le interzica portul ceapsei pe care ei o numeau sarbeste”tarvele” si „clabatul” pentru ca purtand asemenea acoperamant pe capete pline de matreata si de paduchi era firesc ca guvernul sa vina cu o lege in ajutorul romanilor timoceni.
Grija pentru noi , aceasta natie de ginta latina ramasa dincolo de Dunare despartita de radacinile patriei mume si legate doar printr-un pod odata la 106 d.Hr. de imparatul Traian o aveau tot puternicii vremii incat unii invatatori au fost trimisi in judecata pentru ca i-a obligat pe copii sa citeasca din carti „rumaneste”. Desigur ca asemenea indivizi intr-o tara independenta si suverana nu trebuiau sa mearga atat de sus . Guvernul avea grija ca aceasta populatie care atunci dupa unii la fiecare al saselea locuitor era un roman si 5 sarbi iar dupa Vladimir Jaksic fiecare al zecelea locuitor era roman si asta pentru ca o spuneau recensamintele sarbesti spre deosebire de cele de azi care sunt fermecatoare si cu multe inflorituri de legenda.
Cam pe la inceputuri statul sarbesc a avut grija de noi si ne-a invartosit numele de familie adaugandu-le un „ovici” sau „lovici” ca sufix incat sa poata sa suporte vicisitudinile vremurilor grele sa aiba o proptea acolo sus la guvern din care sa rezulte ca ei sunt sarbi neaosi avand numele de familie terminat cu „ovici” sau „lovici”.
Putine popoare au avut asemenea noroc incat copiii care se nasteau erau botezeti de preotii sarbi cu nume pur slave, nume care la pronuntare sforaiau si zbarnaiau de „paternitatea sarbeasca ”incat batranii si bunicele se intrebau ce nume o fi si astia. De aceea copiii si familia aveau un nume oficial din registrele primariei si un nume neoficial cunoscut in sat.
Cand am fost la Zrenianin la armata , eram intr-un regiment format numai din romanii din Timoc si albanezi din Kosovo. E bine. O parte din ei la acest regiment de minoritari au aflat care este numele lor oficial, si s-au mirat auzind ca in cartile de la ”Cancelarie” si „chinez” au alte nume.
Nu trebuie sa ne miram de asemenea elucubratii pentru ca de pilda cunosc un caz care s-a petrecut in anul 1932 in Moldova socialista; unde un grup de intelectuali romani din Moldova aminitita , au cerut guvernului sovietic sa se introduca in scolile primare alfabetul latin, lucru care s-a parut la Kremlin ca este o „inalta tradare” fata de alfabetul cirilic, slav iar initiatorii acestia visatori drept rasplata au fost impuscati, ceea ce nu trebuie sa ne mire pentru ca totul s-a facut pentru binele patriei; nu –i intereseaza ca binele sa-l simta poporul de jos ci tovarasii de sus! Si in anul 1946 un grup de invatatori romani din Banatul sarbesc , entuziasmati de constitutia din Jajce-Bosnia din 1943 a maresalului Tito , care prevedea o liberalizare globala a invatamantului in scolile minoritare . E bine, acesti inflacarati intelectuali proveniti de la talpa pamantului din randul vlahilor din Banatul sarbesc erau sa fie trimisi in judecata si sa fie impuscati pentru ca nutreau niste vise astronomice si nu-si dadeau seama pe ce lume traiesc; ei abia atunci au aflat de la Guvernul democrat al comunistilor de la Belgrad ca in Timoc-Serbia nu exista romani. Sa fi invatator si sa nu sti la acea varsta ca in Serbia nu sunt romani era prea de tot ! Iar daca nu au fost impuscati din bunatate sarbeasca si comunista fratii nostri din Banat s-a datorat libertatii absolute ce a fost semanata in toate catunele si vagaunele de catre politrucii si partizanii comunisti.
In anul 1948 guvernul de la Belgrad a si demonstrat ca in Timocul sarbesc , mai bine zis intre Morava-Timoc nu exista romani. Ca sa le inchida gurile unor netrebnici neastamparati si calatori in bezna , Comitetul central de la Belgrad care din simpatia ce o aveau fata de romani au dezlegat enigma acestei limbi extraterestre cazuta ca din senin din vreo stea sau astru pe pamant sarbesc ,infiintand o comisie alcatuita din academicieni si lingvisti, toti premianti si ajunsi la maturitate.
Au stabilit dupa cercetari de cateva zile ca intre Dunare , Morava ,Timoc si muntii Artani nu exista populatie romaneasca iar „idiomul „ vorbit de bastinasi este de structura morfologica si sintactica pur „sarbeasca”.
Girul pentru aceasta hotarare a fost pus si de un confrate de-al nostru sarb din Timisoara, Nikola Petrovici, care ajuns presedintele Academiei de la Belgrad si a spus cuvantul suprem si astfel s-a decis ca aceasta populatie nu exista si pe cale de consecinta trebuie desfiintata . S-au luate niste masuri in favoarea acesteia incat s-a suspendat ziarul „Vorba Noastra” care aparea la Zaiceri in limba romana si „Biltenul” ce aparea la Pojarevac tot in limba romana. Ajutorul pentru dezvoltarea si inflorirea limbii romane nu se opreste aici ci se desfinnteaza si postul de radio romanesc de la Zaiceri , care se transfera din ordinul lui Tito „ prietenilor sai albanezi sau schipetari „ la Pristina din Kosovo-Metohia.
Am uitat sa va mai spun ca inca de cand eram copil ,de pe la vreo 7 ani , jandarmeria sarbeasca era prezenta in sat si ne interzicea sa ne adunam la sarbatorile noastre campenesti care se tineau dupa ritualuri stravechi din epoca primitivismului nostru in onoarea unor flori cum erau bujorul , liliacul , frasanelul, si altele.Am fost intorsi din drum tocmai cand urcam spe platoul ce se numea Poieniti , o palma de pamant ca un disc ce se ridica drept deasupra Timocului si de unde se vedea Dunarea si vapoarele care alunecau pe ea. Aici veneam cu carele pline cu bunatati, se intindeau mesele, cantau lautarii si se intalneau romani din trei tari, din „Sarbie, Bugarie si Rumanie”. Sarbatoarea aceasta a liliacului cadea la vreo saptamana dupa pasti si platoul era plin de omenire ca la un balci de odinioara. Incetul cu incetul s-a avut grija ca sa dispara aceste sarbatori si intalniri, cum a disparut si la Albotina de langa Vidin , iar astazi cei care ne mai amintim de semenea vremuri avem impresia ca au fost vremuri de mare belsug si libertate. De atunci si pana in prezent, guvernantii de la Belgrad indiferent ca au fost monarhisti, comunisti, nationalisti , radicali, liberali sau democrati ca azi le-au purtat sambetele romanilor din Timoc fortandu-i sa-si schimbe pana si etnogeneza , sa spuna ca sunt vlahi in loc de „rumani”.
Niciodata de la 1690 de cand au venit sarbii prima data in Timoc de la Kosovo nu s-a pomenit ca sa se ingaduie de catre guvernele perindate ca aici sa circule un ziar romanesc , o carte romaneasca , sa se permita unui preot sa oficieze slujba in limba populatiei autohtone, sa aibe o singura scoala romaneasca , macar o singura biserica oficiala romaneasca sau sa se permita macar pe crucile de morminti sa se scrie in limba romana numele defunctului pentru ca omul sa doarma linistit ca li s-a recunoscut identitatea. De aceea credem ca atunci cand vorbim despre aceste tari din Balcani cum sunt Serbia, Bulgaria, Grecia, Albania sau Macedonia, sa nu putem indrazni sa cautam ceva romanesc , sa vorbim despre Romania ca despre o tara muma , ca despre o tara prietena. Daca vrei sa nu fi rau vazut , nu pomeni astfel de nume ca ti-a cazut un impozit pe cap sau ca trebuie sa-ti darame casa pentru interes public ca se va face acolo un drum comunal, ori sa ti se confiste pasaportul si sa nu mai lucrezi in Germania. Este fermecator cata imaginatie, cat suflet se pune de catre guvernele de la Belgrad, Sofia, Atena, etc. pentru ca acest neam de ginta latina sa dispara cu totul. Si asta o fac dupa o ultima teorie arborata din inaltimi politice ca pana si natia romaneasca din Romania este venita peste sarbi din Siberia, numai ca politrucii trebuie sa complecteze teoria chibritului despre originea noastra. Cu aceasta romanii din Timoc , Serbia, Bulgaria si aromanii din Grecia etc. nu-si iubesc limba materna, obiceiurile, portul , cantecele dar mor de dragul limbii sarbesti , bulgaresti , grecesti , rusesti sau alteia daca e straina.
Nu stim de ce sarbii , bulgarii si grecii ne sugruma cu atata iubie si pretuire? Poate ca ne iubesc cu adevarat, caci din 1946 de cand s-au desfiintat scolile primare si liceele in limba romana in Grecia si Albania, poate ca de cand s-a suprimat Consulatul roman de la Ianina si de la Vidin si poate si pentru ca nici un Ministru de Externe de la Titulescu incoace nu a facut nimic pentru romanii de peste hotare nici macar un consulat la Negotin , Zaiceri, Bor sau Pojarevac. Era cat pe aci sa se infiinteze un consulat pentru romanii din Timoc insa tocmai in Munte Negru la Podgorita .Daca exista relatii diplomatice atat de cordiale intre Romania si aceste tari Balcanice s-ar putea infiinta niste consulate romanesti mai aproape cum sunt de pilda in Insulele Azore la Gibraltar sau chiar intr-o localitate mai apropiata din Siberia ca sa ne mearga bine si sa putem sa ne intelegem si sa ne purtam ca „adevarati tovarasi”. Cea mai renumita simpatie pentru neamul romanesc s-a consumat acum vreo 2 luni la Minele de cupru din Bor, Criveli si Maidanpen. Ei bine o firma din Romania numita „Cupron” a vrut sa modernizeze combinatul de cupru de la Bor si oferise cea mai mare suma posibila in concurenta cu alte firme straine de peste 400 si ceva de milioane de dolari. Totul era semnat , parafat si functionarii de la Cupron au inceput sa lucreze la Bor, era cat pe aci sa puna pe picioare aceste mine lasate in paragina de catre comunisti in care se exploateaza cupru, aur si argint. Era cat pe aci si satele inconjuratoare sa se procopseasca prin munca la aceste mine si astfel sa infloreasca viata culturala , economica, politica , etc.
Insa din senin a cazut o idee ca un fulger si a chemat natiunea sarba la manifestatii din toate orasele la fata locului cu autobuze venite din diferite zone din Serbia ca sa protesteze in calitate de sindicalisti ca acest Cupron nu este agreat de „clasa muncitoare” din Serbia ca nu e capabil sa plateasca atatia bani si sa puna pe picioare acest combinat hodorogit. Protestele sindicatelor s-au tinut lant nu numai la Bor dar si la Maidanpek si asta numai datorita iubirii nestaviliite pe care o au sarbii din celelalte tinututi pentru amaratii de romanovlahi fata de care nimeni nu se intereseaza in afara de sarbi. Dupa proteste inflacarate cu pancarde , tipete si urlete , Cupron si-a luat functionarii si s-a retras in Romania.
Totusi romanii s-au ales cu ceva de pe urma grijei si interesului pe care il poarta administratia de la Belgrad fata de ei. Teritoriul din jurul Combinatului Bor este aproape mort, aerul este poluat, iarba este arsa, pamantul este bolnav. Si asta pentru ca la Bor a venit peste romani sarbi din toate partile Iugoslaviei, care mai de care mai „patrihoti”.
Au fost ucise cateva rauri si mai ales Timocul de la Zaicear la varsare..Acolo nu mai exista pesti, nu mai exista viata. Pirita s-a revarsat peste terenurile cele mai fertile a ucis vegetatia.
In fine , acum vreo 10 zile un Combinat din Cneajevac a facut un bine populatiei si a deversat in Timocul Alb otravuri care au nimicit vegetatia si s-au omorat peste 10 tone de peste. Nu trebuie sa fim rautaciosi cu aceasta grija ce ni se poarta la fiecare pas pentru ca de fapt noi romanii deveniti vlahi de la Milosevici incoace suntem o populatie fara drepturi , unii cred ca suntem venituri din Siberia , altii din Romania si astfel a doua populatie ca numar dupa sarbi dintr-o data nu se mai stie de unde a cazut pe acest teritoriu. Toti se intreaba ce cautam noi pe acest teritoriu pe care ei l-au primit in dar de la tarul Rusiei Alexandrul al III-lea in 1833. Deci ei sunt niste proprietari „verus domini ”veniti din Asia in secolul VI- VII si 1690, pe cand noi romanii nu suntem ca ei colonisti „venetici” si suntem autohtoni, deci suntem prea vechi pe acest teritoriu ca sa mai putem suporta atata batjocura.
Fratilor treziti-va , aici zace „iepurele” „hic iacet lepus ”.
Aceasta este rugaciunea pe care o mai putem spune liber in calitate de popor cazut din statosfera peste niste proprietari si „prieteni milenari”.
Un material de Cristea Sandu Timoc pentru Romanian Global News |
|