In 4 martie 2006, la Bor, in Timocul Sarbesc, minoritatea romana a infiintat Consiliul National al Rumanilor din Serbia (CNRS), dar din pacate, pana in ziua de astazi, nu a fost recunoscut si inregistrat de Statul Sarb.
In timpul existentei statului Serbia-Muntenegru, Ministerul pentru Drepturile Omului si Minoritatilor de la Belgrad a tratat cu indiferenta problema si a facut tot posibilul pentru ca acest consiliu sa nu fie inregistrat oficial. Mai tarziu, dupa ce Serbia a ramas singura si Muntenegru a devenit independent, Ministerul pentru Administratie Locala Belgrad de asemenea a ignorat cerinta romanilor timoceni. O prima cauza a amanarii invocata de autoritatile belgradene a fost ca ministerul s-a destramat si nu a avut cine sa se ocupe de problema. Reprezentantii romanilor au mai primit o scrisoare in care li se explica amanarea inregistrarii prin faptul ca Parlamentul Serbiei trebuia sa dezbata si sa aprobe legea ministerelor. “Este de remarcat urmatoarea situatie: noi, CNRS, ne-am constituit in 4 martie 2006, dar in luna mai s-a constituit si consiliul egiptenilor si in doua saptamani a primit aprobare si a fost inregistrat de Statul Sarb. Aici e o problema si nu ni s-a explicat de ce noua ni se refuza inregistrarea. E clar ca romanii timoceni au o obstructie mare din partea institutiilor de la Belgrad. Este clar ca romanilor (“rumani”, in limba sarba) din Serbia de Rasarit (Timoc) - care incearca pentru prima data in istoria lor sa-si infiinteze institutii care sa ii reprezinte - li se pun piedici mari de catre autoritatile sarbesti. De aceea noi am intrat intr-o procedura cu Statul Sarb si cerem prin proces la Curtea Suprema de Justitie din Belgrad sa ne inregistreze Consiliul”, a declarat Predrag Balasevici, loctiitorul presedintelui CNRS si presedintele Partidului Democrat al Romanilor din Serbia.

250.000 de romani sunt ignorati de Statul Sarb
Dusan Parvulovici, presedintele Federatiei Rumanilor din Serbia si al Comitetului Drepturilor Omului din Bor, a fost invitat la o emisiune TV unde au participat mai multi reprezentanti ai minoritatilor din Serbia. La eveniment a fost prezent si Peter Lazevici, reprezentantul oficial al Guvernului cu atributiuni in domeniul problemelor minoritatilor. “Lazevici a declarat ca CNRS nu a fost inregistrat fiindca nu am schimbat din statutul consiliului cuvantul “ruman”, iar atunci cand il vom scoate, CNRS va fi recunoscut si inregistrat”, a povestit Balasevici. De asemenea, romanii au primit o scrisoare de la minister si au fost sfatuiti sa scoata din statut termenul de “limba romana, limba materna a minoritatii romane din Serbia de Rasarit”. Totusi Balasevici este optimist si crede ca noul guvern, in frunte cu Partidul Democrat al lui Boris Tadici, seful statului, le va face dreptate si va accepta inscrierea consiliului romanilor.
Minoritatea nationala a rumanilor (romanilor) (sau vlahilor, cum de asemenea mai sunt numiti in Serbia) s-a organizat national foarte tarziu (in anii ’90, a luat nastere prima asociatie a cetatenilor, ONG, partide politice...). Abia din anul 2002, o data cu promulgarea legii de ocrotire a drepturilor si libertatilor minoritarilor nationali, s-au format consiliile nationale ale minoritatilor nationale, ca reprezentanti legali si legitimi ai minoritarilor in relatiile cu statul. Romanii din Voievodina – Banatul Sarbesc au fost printre primii care si-au format un consiliu, dar acesta cu o foarte mica influenta in Estul Serbiei (Timoc). Dupa recensamantul din anul 2002, in Serbia s-au pronuntat ca atare in jur de 34.500 de romani (30.000 in Voievodina si 4.500 in Estul Serbiei) si 40.054 vlahi, in majoritatea cazurilor din Estul Serbiei. Dupa evaluarea Federatiei Rumanilor (Romanilor) din Sarbie, in Serbia sunt aproximativ 250.000 de Valahi in 5 circumscriptii, adica 19 comunitati cu 154 localitati “curate” si 48 mixte. “Ritmul lent in privinta rezolvarii drepturilor minoritarilor Rumani (unul dintre motive fiind acela de nu fi inca inregistrat Consiliul National al Rumanilor din Serbia), poate fi gasit si in problemele Serbiei ca unul dintre factorii cheie in dezmembrarea Iugoslaviei, despartirea de Muntenegru, situatia nerezolvata a regiunii Kosovo si Metohia si a unui numar mare de refugiati care locuiesc in Serbia”, a declarat Dusan Parvulovici (foto).

De ce Belgradul nu vrea sa-i recunoasca pe romanii timoceni?
Trebuie remarcat ca dintre toate minoritatile, numai romanii din Timoc nu au reprezentanti in Parlamentul Serbiei. Mai grav, toate cele 14 minoritati nationale din Serbia au consilii nationale infiintate si recunoscute oficial de catre Statul Sarb, numai romanii din Timoc, nu, iar prin lege aceste consilii primesc finantare de la Guvernul Sarb. La alegerile parlamentare din ianuarie romanii din Serbia au participat pe lista Partidului Democrat, fiindca nu au avut putere financiara pentru a-si face campanie electorala. Ei au avut doi reprezentanti: unul din partea comunitatii din Voievodina si unul din partea comunitatii din Timoc, dar numai cel al romanilor din Voievodina a ajuns in Parlament. Fiindca partidele politice romanesti au sustinut PD al lui Tadici, acum, PD a promis, la randu-i, ca le va sustine romanilor interesele. Se spera ca Jivoslav Lazici, presedintele CNRS, va accede in Parlamentul Serbiei dupa constituirea noului guvern, iar politica fata de romanii din Serbia de Rasarit va fi mult mai favorabila.
Romanii timoceni de peste 200 de ani sunt lipsiti de scoli si biserici in limba romana, din aceasta cauza ei nu stiu sa scrie si sa citeasca romaneste. Totusi, cei care stiu sa vorbeasca sau sa mai scrie au fost invatati de parinti acasa. In mod surprinzator ei au constiinta etnica, obtinuta si mostenita prin traditie. Cea mai mare realizare este construirea Bisericii Malainita, singura biserica romaneasca din Timoc, ctitorita de tanarul parinte roman Boian Alexandrovici. Din aceasta cauza, el a si fost condamnat la puscarie, dar cu suspendare. Balasevici, preotul Boian, Dusan Parvulovici, dar si toti reprezentantii romanilor din Timoc sunt de acord ca guvernul de la Bucuresti este in relatii foarte bune cu guvernul de la Belgrad si din aceasta cauza nu vrea sa strice aceasta relatie, punand problema romanilor timoceni. Dar daca aceasta relatie este atat de buna, de ce Guvernul Sarb nu recunoaste minoritatea romanilor din Timoc si nu inregistreaza oficial Consiliul National al Rumanilor din Serbia, asa cum Guvernul Roman recunoaste minoritatea sarba din Romania si-i ofera toate drepturile?
Gheorghe Miron, Focus Vest